Anul Nou – 1, 2 Ianuarie zile libere
Anul Nou aduce de fiecare dată speranță, prilejul unui nou început, planuri, obiective și rezoluții noi.
Trecerea în noul an este însoțită în întreaga lume de anumite ceremonii, iar în România încă se țin o serie de obiceiuri, tradiții și datini păstrate din cele mai vechi timpuri care au semnificația de a invoca înnoirea și refacerea.
Pentru români, anul nou mai este cunoscut și sub denumirile de Sânvasâiu sau Crăciunul Mic, fiind o sărbătoare laică, cu foarte puține conotații religioase. Astfel, la noi în țară este marcată începerea noului an civil, fiindcă anul nou bisericesc începe pe 1 septembrie.
Zilele de 1 și 2 ianuarie sunt sărbători legale
Pe lângă sărbătoarea care marchează sfârșitul unui an și începutul altuia, pentru români este sărbătoare întrucât asta înseamnă și o nouă zi liberă. Statul român consideră primele zile ale anului (1 și 2 ianuarie) sărbători legale, așa că elevii, studenții și muncitorii au zile libere în 2024.
Anul Nou – una dintre cele mai vechi sărbători din lume
Celebrarea începutului de an este una dintre cele mai vechi sărbători, care datează de peste 4000 de ani. Istoricii au descoperit că în jurul anului 2000 î.Hr. vechii babilonieni sărbătoreau anul nou în momentul apariției lunii noi, după echinocțiul de primăvară, în jurul perioadei 23-25 martie după calendarul actual. Atunci, trecerea dintre ani coincidea cu începerea anotimpului renașterii, al semănatului și al înfloririi.
Stabilirea zilei de 1 ianuarie ca dată de început de an a fost stabilită prin lege de către Iulius Caesar în anul 46 î. E.n. Conform The World Book Encyclopedia (1984), vol. XIV, p. 237: „Romanii i-au dedicat această zi (1 ianuarie) lui Ianus, zeul porților, al intrărilor și al începuturilor. Numele lunii ianuarie provine de la Ianus, care avea două fețe, una îndreptată înainte, iar alta înapoi.
Din punct de vedere religios, data de 1 ianuarie ca început de an a fost considerată pentru prima dată în anul 1691, de către Papa Inocențiu al XII-lea. De asemenea, multe dintre popoarele antice din emisfera nordică, anul începea la 1 martie.
Astăzi, anul nou este denumit Revelion și este întâmpinat in data de 31 decembrie spre 1 ianuarie. Această sărbătoare este celebrată cu petarde și artificii alături de rude și prieteni, fiind un motiv de mare sărbătoare în care se urează ”Noroc” și ”La mulți ani!”.
Petrecerea de Anul Nou – între trecut și viitor
Petrecerile de anul nou nu sunt recente. Anumite inscripții antice atestă faptul că ele se țineau de religiile păgâne în Babilon încă din mileniul al III-lea î.e.n. Pe atunci era sărbătorit la mijlocul lunii martie și reprezenta un eveniment deosebit de important. De asemenea, tot la babilonieni, sărbătoarea anului nou ținea 11 zile și era compusă din procesiuni, jertfe și ritualuri ale fertilității.
Romanii sărbătoreau tot în luna martie anul nou, dar în anul 46 e.n., împăratul Iulius Caesar a stabilit prin lege ca ziua de 1 ianuarie să fie data la care începe anul.
Obiceiuri și tradiții românești de Anul Nou
Revelionul la români este o mare petrecere. Pregătirile încep din data de 29-30 decembrie, iar atenția este îndreptată spre alegerea unor ținute sofisticate, prepararea mesei îmbelșugate și dotarea cu petarde sau artificii. Chiar dacă trăim timpuri moderne, românii fac și o mulțime de gesturi moștenite de la părinți sau bunici, care dăinuiesc de secole întregi.
Mai mult decât atât, în mediul rural, de anul nou nu lipsesc cetele de colindători, care fac urări de sănătate, belșug și bucurie.
În tradițiile românești prezentate sub formă de joc, coregrafia este asigurată de purtarea diferitelor măști, specifice în funcție de zonă.
Moldova este zona în care se întâlnesc cele mai multe datini și obiceiuri de anul nou, întruchipate de cete de feciori deghizați în tot felul de costumații, care colindă din casă în casă.
Un alt exemplu emblematic pentru România este Bucovina, loc în care există un obicei unic în țara noastră: bungherii, costumați în uniforme militare asemănătoare generalilor austrieci, joacă în cerc și produc diferite strigături, fiind acompaniați de instrumente pentru suflat și tobe.
Iată ce alte tradiții au mai păstrat românii pentru intrarea în noul an:
Sorcova
Sorcova este unul dintre cele mai des întâlnite obiceiuri de anul nou și este practicat mai ales de copii care se adună în grupuri și în prima zi a anului, pleacă să colinde casele cunoscuților. La origini, sorcova este o nuia îmbrăcată în hârtie colorată și ciucuri. După ”sorcovire” care este o urare pentru un nou an mai bun și mai prosper, copii sunt recompensați cu colaci, dulciuri și bani. Astăzi, sorcova a luat forma unei crengi de brad împodobite cu globuri și beteală.
Plugușorul
În Moldova, în ajunul anului nou, cete de flăcăi și bărbați însurați recent merg cu Plugul din casă-n casă. Acest obicei este unul străvechi agrar, derivat dintr-o practică primitivă, trecut printr-un rit de fertilitate, care reprezintă o urare obișnuită de recolte bogate în anul care urma să înceapă. Plugușorul în sine este un act artistic însoțit de strigături, pocnete de bici și sunete de clopoței, iar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit de un plug în miniatură sau de buhai, un instrument care imită mugetul boilor.
Semănatul este un alt obicei agrar, care are loc în continuitatea Plugușorului și are loc în dimineața zilei de anul nou. Colindătorii poartă de gât traiste încărcate cu semințe de grâu, secară, orz, ovăz și uneori porumb. Aceștia intră în curțile oamenilor și aruncă cu boabe, imitând astfel semănatul pe ogor.
Capra
Cunoscut și sub denumirea de jocul caprei, este o întruchipare a unui animal care a simbolizat personificarea prolificității zoologice și fertilității telurice. Gașca de tineri este formată din 4-5 persoane, iar una dintre ele se deghizează în capră și poartă o mască sculptată din lemn, cu maxilarul inferior mobil pentru a fi tras cu o sfoară, pentru a clămpăni în timpul dansului. Masca mai conține două cornițe cu oglinzi, panglici multicolore și flori.
Obiceiuri și tradiții de Anul Nou în lume
Anul nou este o sărbătoare peste tot în lume și fiecare țară are propriile obiceiuri și tradiții la care țin în această perioadă.
În Italia, la cină se servește prima data o farfurie cu linte, iar după ce se ține toastul pentru noul an se obișnuiește să se arunce cupa pe fereastră.
În Spania, se mănâncă 12 boabe de struguri, care înseamna ultimele secunde ale anului, ca ritual pentru atragerea norocului.
În Grecia, gospodinele fac o prăjitură în care se pun bani. Se spune că persoana care găsește banii va avea parte de bucurie tot timpul anului.
În Cehia, s-a păstrat obiceiul ca de anul nou primul preparat care se mănâncă să fie supa de linte.
Superstiții de Anul Nou în România
În România există o serie de superstiții pe care oamenii le păstrează cu sfințenie și le transmit din generație în generație. Iată care sunt acestea:
- În ultima zi din an și în prima zi a anului nou este bine să nu faci cheltuieli și să nu arunci nimic din casă pentru că se consideră că alungi norocul;
- Anul nou nu trebuie să te prindă cu datorii deoarece vei rămâne dator tot anul;
- O altă tradiție populară spune că la miezul nopții dintre ani ușa casei trebuie să fie lăsată deschisă pentru a-i face loc anului vechi să iasă și a celui nou să intre;
- De asemenea, românii țin cont și de tradiția conform căreia în noaptea dintre ani trebuie să porți o haină nouă, un obiect vestimentar roșu, dar și să ai în buzunar bani.
- O altă credință populară spune că de anul nou este bine să consumi pește, pentru a avea o trecere lină și ușoară prin anul ce urmează, precum cea a peștelui prin apă.
Perioada anului nou este asociată cu o mare varietate de tradiții și obiceiuri care se păstrează în toată România. De cele mai multe ori, acestea reprezintă atragerea norocului, a prosperității și a banilor.