Craciunul – 25, 25 Decembrie zi liberă

De la începutul secolului al XX-lea, Crăciunul este și o sărbătoare laică, celebrată de creștini și necreștini, cu obiceiuri specifice fiecărei țări. Ea apare și în calendarul de sărbători legale, de zile libere în 2024.

Deși nu apare nicăieri în Biblie data exactă a nașterii Domnului, creștinii celebrează la 25 decembrie Nașterea Lui. Cum a fost stabilită aceasta, ce reprezintă Crăciunul și care sunt obiceiurile și tradițiile românești, vei afla dacă citești în continuare.

Religiile precreștine sărbătoreau în perioada solstițiului de iarnă reîntoarcerea Soarelui. Cea mai veche referință scrisă despre această celebrare a fost descoperită în Mesopotamia, unde sărbătoarea dura 12 zile și avea ca scop ajutarea zeului Marduk care dorea să-i îmblânzească pe monștrii haosului pentru încă un an.

De asemenea, tot în perioada solstițiului de iarnă și Roma antică sărbătoarea venirea Soarelui și lumina care biruia întunericul, un cult preluat  de la persanii care-l adorau pe Mithra- zeul soarelui.

În anul 274, solstițiul de iarnă a fost în data de 25 decembrie, iar atunci împăratul Aurelian a proclamat această dată ca Natalis Solis Invicti, adică nașterea Soarelui invincibil.

În primele două secole ale creștinismului primar nu a existat nici o celebrare a nașterii lui Iisus, ci abia în secolul al IV-lea, după ce creștinismul a fost declarant religie oficială a Imperiului Roman, a apărut și idea de a indica ziua Lui de naștere. Până în acel moment exista o singură sărbătoare, pe 6 ianuarie, care marca Nașterea Domnului, Botezul Său săvârșit de către Sfântul Ioan și participarea la nunta din Cana Galileii.

În Roma anilor 320, Papa Julius a stabilit ziua de 25 decembrie ca fiind data oficială a nașterii lui Iisus Hristos.

Din anul 325, primul împărat roman creștin, Constantin cel Mare, a stabilit să se sărbătorească data când se aniversa Nașterea lui Iisus Hristos, iar în anul 429, Împăratul Iustinian a declarat ziua nașterii lui Iisus drept sărbătoare a Imperiului Roman.

În Răsărit, ziua de 6 ianuarie a fost stabilită ca zi a Nașterii Domnului întrucât atunci grecii sărbătoreau nașterea zeului Dionysos, iar egiptenii, nașterea zeului Osiris. Și în prezent această dată este celebrată în Bisericile Ortodoxe Greacă și Rusă.

Tocmai in secolul al XIX-lea, Crăciunul a devenit cu adevărat popular ca sărbătoare a copiilor, a solidarității, carității și darurilor, iar responsabil pentru aceasta este Charles Dickens. În anul 1843, Dickens a publicat nuvela intitulată ”Colind de Crăciun”, în care povestea transformările unui om morocănos și mizantrop după ce primește vizita a patru fantome în Ajunul Crăciunului. Povestea a avut foarte mare succes și a fost ilustrată și transpusă în filme și desene animate.

Primul stat care a declarat Crăciunul ca sărbătoare legală a fost Alabama în anul 1836, iar din 1870 a devenit sărbătoare națională în toate statele americane.

In ultima zi din postul Crăciunului, preotul umblă pe la casele creștinilor cu icoana Maicii Domnului pentru a vesti praznicul Nașterii Fiului lui Dumnezeu.

De asemenea, Ajunul Crăciunului este și zi de colindat. De regulă, copii sunt cei care merg la colindat și anunță Nașterea lui Iisus prin colinde. Ei sunt primiți de creștini cu mere, nuci și covrigi.

Ajunul Crăciunului este și ultima zi din Postul Nașterii Domnului. Postul începe pe 15 noiembrie și se încheie pe 24 decembrie și amintește de patriarhii și drepții Vechiului Testament, care au petrecut timp îndelungat, în post și rugăciune, așteptând venirea lui Mesia, Mântuitorul lumii.

Moș crăciun așa cum este el reprezentant astăzi, ca personaj iubit de copii și cel din cultura popular în  care era văzut ca fiind un frate mai bogat și mai inimos al lui Moș Ajun.

Astăzi, Moș Crăciun este întruchipat în imaginea unui moș darnic și bun, care vine la toți copiii cuminți  în noaptea de Ajun încărcat cu multe daruri.

Din vechile povești se știe că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile nașterii, i-a cerut adăpost lui Moș Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat pașii spre fratele lui mai mic și mai bogat, Moș Crăciun. Anumite legende populare și colinde, Moș Ajun apare ca un cioban  care are grijă de turmele fratelui său. În cultura populară românească, Crăciun apare ca personaj cu trăsături ambivalente: are puteri miraculoase, ca eroii și zeii din basme, dar are și calități tipic umane.

Pentru copiii români, Moș Crăciun vine din nordul îndepărtat, din Laponia, și aduce daruri celor care au fost cuminți. Acesta le lasă sub bradul de Crăciun, iar cei mici le deschid în dimineața zilei de Crăciun sau în seara de Ajun, așa cum este obiceiul în anumite zone.

În Statele Unite ale Americii, Moșul călătorește în ajun într-o sanie zburătoare trasă de reni. El intră în casele oamenilor pe horn și lasă cadourile sub brad sau în ciorapii agățați deasupra șemineului.

În Ungaria, moșul este reprezentat de un înger, în ziua de Crăciun, copiii găsesc bradul gata făcut și sub el cadourile. 

În Rusia, Moș Crăciun („Babushka”) este însoțit de Albă-ca-Zăpada, iar copiii primesc prăjituri și jucării.

În Franța, Père Noël se strecoară pe coșul casei și lasă cadourile în pantofi.

În Australia, Moș Crăciun este îmbrăcat în pantaloni roșii scurți și în loc de sanie este ilustrat într-un elicopter.

Fiecare zonă din țara noastră are tradiții și obiceiuri proprii, însă există și câteva tradiții comune în întreaga lume.

Colindele

Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun este colindatul. La un moment dat acestea au fost interzise, iar cel care a hotărât  ca muzica este nepotrivită a fost Oliver Cromwell.

În satele din România unele dintre tradițiile care s-au păstrat cel mai bine de-a lungul timpului este colindatul. Pe lângă vestirea Nașterii Domnului, colindele conțin și mesaje mistice și obiceiuri legate de cultul fertilității și de tragerea binelui asupra caselor.

Bradul de Crăciun

Povestea bradului de Crăciun a luat naștere în vremea Sfântului Bonifaciu, cel care i-a convertit pe germani la creștinism. Astăzi, acesta este un simbol al Crăciunului care are o poveste înduioșătoare.

Sfântul Bonifaciu a văzut că bradul are formă de triunghi și l-a asemănat cu Sfânta Treime, numindu-l totodată și pomul sfânt, fiind considerat un simbol al credinței creștine și al Crăciunului  totodată.

Prin urmare, oamenii obișnuiau să-și orneze casele cu brazi atârnați de tavan, cu vârful în jos pentru a simboliza uniunea cu Divinitatea. Se crede că primul brad împodobit a apărut în secolul al XV- lea, în Riga, Letonia. De-a lungul anilor, împodobitul bradului s-a transformat în cel mai important și așteptat obicei asociat Crăciunului.

În România primul brad împodobit de Crăciun a fost la curtea Regelui Carol I.

Tradiții culinare

Crăciunul românilor este o sărbătoare care are și anumite tradiții culinare păstrate cu sfințenie. Pe 20 decembrie este ziua de Ignat, ziua în care se taie porcul și se pregătește bucatele specifice: cârnați, tobă, răcituri, caltaboș, pateu sau lebăr.

Pe lângă preparatele din carne de porc, gospodinele din țara noastă fac și rețete culinare specifice de mâncăruri precum ciorbe și sarmale, dar și deserturi precum cozonac, torturi și prăjituri.

De asemenea, de pe mesele românilor de Crăciun nu lipsesc nici salatele boeuf sau cele de icre.

Românii sărbătoresc Crăciunul împreună cu familia și prietenii apropiați, fie acasă, fie organizează o vacanță la schi.