Ziua Muncii – 1 Mai zi libera

După încheierea războiului civil American, la scurt timp, oamenii din mai multe orașe au cerut micșorarea programului de lucru de la zece ore la opt ore. În acest sens, a fost adoptată o lege, însă doar în anumite state. În anul 1886 pe data de 1 mai a avut loc la Chicago o grevă organizată de Federația Sindicatelor din Statele Unite și Canada. Atunci, peste 40.000 de oameni au ieșit pentru a cere introducerea stipulației – 8 ore să conțină ziua legală de muncă. Inițial protestul a început pașnic, însă s-a întins pe mai multe zile în care au avut loc confruntări violente între forțele de ordine și manifestanți.

Ziua Muncii a fost recunoscută în mod oficial în anul 1889 de către Primul Congres Socialist Internațional de la Paris pentru a comemora lupa dintre uniune și forțele din statul Illinois. De asemenea, Federația Sindicală și Statele Unite ale Americii s-au dezis de la data de 1 mai din mai multe motive, printre care și:

• Creșterea curentului comunist din lume, care îmbrățișase această sărbătoare întrucât se potrivea discursului promovat;
• Făcea trimitere la evenimentele violente dintre sindicate și autorități.

Astfel, în SUA, sărbătoarea dedicată muncitorilor se sărbătorește la începutul lunii septembrie.

În restul țărilor din lume, sărbătoarea a fost instituită cu precădere pe data de 1 mai sau în prima zi de luni din Mai. De asemenea, există și state în care sărbătoarea muncii s-a transformat în săptămâna muncii, precum Africa de SUD, iar în China se întinde pe trei zile.

Printre țările care sărbătoresc Ziua Muncii pe 1 Mai se află și Germania, Belgia, Turcia, Grecia, Croația, Italia, Israel, Spania, India, Canada, Filipine, Suedia, Mexic, Peru, Hong Kong și lista poate continua.

În România, Ziua Muncii a fost comemorată în treacăt încă din perioada regelui Carol I, însă evenimentul a fost adoptat în întregime abia în perioada comunistă.

Sovieticii au îmbrățișat cu drag sărbătoarea pentru că erau de părere că se opune perfect  filozofiei capitaliste americane și au impus-o în URSS și în blocul comunist din Estul Europei. Astfel, în țara noastră, în perioada comunistă aveau loc evenimente propagandistice ale regimului cu manifestații de amploare ce se țineau în stadioane și pe străzile din întreaga țară.

După decembrie 1989 sărbătoarea a rămas în memoria colectivă, dar s-a renunțat la manifestații și s-a preferat mersul la iarbă verde, grătare și mersul la mare.

Deși au devenit un preparat specific românesc, micii sunt disputați de Bulgaria, Grecia, România, Serbia și Turcia. Însă, povestea micului pe care românii îl servesc în mod tradițional de 1 mai este originar din Balcani, undeva în secolul al XIX-lea.

O veche legendă românească spune că micii ar fi fost inventați în secolul al XIX-lea, la hanul La Iordache din București, celebru pentru cârnații săi gustoși. Mai exact, în centrul istoric al Bucureștiului, în anul 1957, s-a deschis restaurantul care a ajuns să inventeze micii și să transforme preparatul într-unul foarte popular.

Ei bine, se pare că într-o zi, Iordache Ionescu a rămas fără mațe pentru cârnații săi, iar aceștia erau preparatul preferat al clienților. În această situație el a avut însă inspirație și a pus carne direct pe grătar și așa au apărut micii.

Astăzi, 1 Mai se sărbătorește cu mici și bere, grătare la iarbă verde sau mici escapade la mare. Pentru elevi, această zi anunță apropierea sfârșitului de an școlar și apropierea mult așteptatei vacanțe de vară.