Marea Unire – 1 Decembrie zi libera
1 decembrie 1918 este considerat cel mai importat moment din istoria României moderne. Acesta este momentul în care s-a înfăptuit Marea Unirea, punctul de start de la care începe istoria României, țara pe care o știm noi astăzi.
Mica Unire sau Unirea Principatelor Române, Moldova și Țară Românească avusese loc cu aproximativ 60 de ani în urmă. Regatul României care a fost mai întâi condus de Carol I și apoi de Ferdinand, începuse să aibă un important cuvânt de spus în mișcările strategice care se făceau în sud estul Europei, iar mai presus de asta, tocmai încheiase Marele Război în tabăra câștigătoare.
Astăzi, 1 decembrie pe lângă însemnătatea istorică reprezintă și începutul vacanței de iarnă. Aceasta este zi liberă națională și zi inclusă în schema de zile libere în 2024, de vacante școlare și se sărbătorește cu parade militare, discursuri impresionante oferite de șeful statului și alți demnitari, fasole cu ciolan afumat și voie bună.
Care este semnificația profundă a acestei zile și cum a luat ființă țara pe care o avem astăzi vei află dacă citești în continuare.
”Noi vrem să ne unim cu țara!”
”Noi vrem să ne unim cu țara” a fost strigătul zecilor de mii de români din Transilvania adunați în 1848 pe Câmpia Libertății de la Blaj. Până la Marea Unire au fost câțiva pași pe care oamenii acelor timpuri i-au urmat după Mică Unire din 1859. Cum au construit ei imperiul pe care îl avem noi astăzi?
Unirea Basarabiei și Bucovinei cu România
Basarabia a fost prima provincie românească care s-a unit cu România. Rusia și Ucraina amenință Basarabia, așa că la 24 ianuarie/6 februarie 1918 ea si-a proclamat independența. Sfatul Țării care era format din reprezentanți ai tuturor naționalităților, a adoptat, la 27 martie/9 aprilie 1918, cu majoritate de voturi, hotărârea Basarabiei de a se uni cu România.
Câteva luni mai târziu, la 15/28 noiembrie 1918 a avut loc al doilea moment important din procesul de reîntregirea națională a statului român, atunci când la Congresul General al Bucovinei format din reprezentanții aleși ai românilor și ai naționalităților din Bucovina s-a hotărât în unanimitate unirea ”pe vecie” a Bucovinei cu regatul României.
Transilvania – mișcarea națională care a adus-o acasă
Mișcarea națională a românilor din Transilvania a luat amploare în toamna anului 1918, atunci când Puterile Centrale au fost înfrânate și Austro-Ungaria s-a prăbușit. Astfel, Comitetul Executiv al Partidului Național Român s-a întrunit la Oradea la 29 septembrie/ 12 octombrie 1918 și a adoptat, în unanimitate, o declarație scrisă de Vasile Goldiș, privind hotărârea națiunii române din Transilvania de a se alătura Unirii, având la bază dreptul național al fiecărei națiuni de a dispune singură de libertatea sa.
După această declarație a urmat constituirea, ca organ de conducere al românilor, a Consiliului Național Român Central la Budapesta care avea sediul la Arad.
La 18/31 octombrie, prin Proclamația către națiunea română, se aducea la cunoștință opiniei publice constituirea Consiliului Național Român Central, ca unicul for de conducere al românilor transilvăneni, precum și principiile sale de acțiune.
În 5/18 noiembrie 1918 a fost tipărit în limba română, franceză și engleză manifestul ”Către popoarele lumii” și a fost lansat de Marele Sfat Național din Transilvania.
Pe 7/20 noiembrie a urmat lansarea Manifestului privind convocarea Adunării Naționale de la Albă Iulia, care avea ca slogan cuvintele ”Istoria ne cheamă la fapte”. Consiliul Național Român Central s-a întrunit la 9/22 noiembrie 1918 și a adoptat o Notă Ultimativă prin care cerea guvernului maghiar putere de decizie și de conducere ale teritoriilor locuite de români în Ardeal și Țară Ungurească.
Tratativele între delegația Consiliului Național Român Central și cea a Consiliului Național Maghiar au avut loc la Arad, între 13-15 noiembrie. Maghiarii au propus atunci ca Transilvania să rămână în continuare în cadrul Ungariei, sub forma unui guvernământ românesc autonom, reprezentat însă de guvernul maghiar. Practic, din cazul acestei opoziții, tratativele au eșuat lamentabil.
Marea Adunare Națională de la Alba Iulia
Marea Adunare Națională de la Alba Iulia s-a convocat în dată de 18 noiembrie/1 decembrie 1918 și a fost considerată de oameni că fiind decisivă pentru ”unitatea națională a tuturor românilor”.
Visul s-a împlinit – România Mare
În urmă cuvântărilor susținute de Vasile Godis și Iuliu Maniu, Rezoluția de unire a fost adoptată în unanimitate. De asemenea, Alexandru Vaida Voevod a propus, iar Adunarea a aprobat componenta Marelui Sfat Național, organism cu caracter legislativ, compus din reprezentanți ai diferitelor profesii și categorii sociale. Aceasta a fost votată cu multă veselie și astfel Rezoluția a devenit documentul istoric prin care s-a înfăptuit visul de secole al poporului român: România Mare.
1 decembrie – Ziua Națională a României
Anterior, în perioada 1866 – 1947, Ziua Națională a României a fost sărbătorită pe 10 mai, apoi, între anii 1948 și 1989, pe 23 august.
Primul 1 Decembrie ca Zi Națională a României a fost sărbătorit la Albă Iulia, la 1 decembrie 1990. De atunci, an de an, atât în București cât și în alte orașe din țară, la începutul iernii este zi de mare sărbătoare, comemorată cum se cuvine.
Pe 1 decembrie, în capitală, dar și în celelalte orașe ale țării, au loc parade militare si evenimente patriotice sau depuneri de coroane și jerbe de flori la monumentele eroilor.
În biserici, mănăstiri și catedrale se organizează o slujba specifică ”Te Deum” prin care sunt pomeniți eroii neamului românesc care au luptat pentru Marea Unire.
Ceremonii festive sunt organizate și în școli, iar copii poartă costumul național.
România a făcut o tradiție și din arta culinară și preparatele tradiționale care se servesc în această zi: fasole cu ciolan, vin fiert, țuică fiartă și celebrii mititei.