Mica Unire – 24 Ianuarie zi libera
În fiecare an, pe 24 ianuarie, este sărbătorită Ziua Unirii Principatelor Române.
Această zi marchează evenimentul deosebit de important care a avut loc in perioada 24 ianuarie – 5 februarie 1859, când Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Țării Românești, după ce in perioada 5 – 17 ianuarie 1859 fusese deja ales domn al Moldovei. Astfel s-a realizat unirea celor două Principate Române sub conducerea unui singur domnitor. Așadar, Mica Unire a reprezentat un eveniment major, foarte important pentru istoria țării noastre, fiind primul pas pentru realizarea statului național unitar roman.
24 ianuarie este sărbătoare națională
24 ianuarie este inclusă în lista de zile libere în 2024 întrucât Senatul României a adoptat pe 2 iunie 2014, proiectul de lege pentru declararea zilei de 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române, zi de sărbătoare națională. La 3 decembrie, Camera Deputaților adopta Legea nr. 171/2014 pentru declararea zilei de 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române, potrivit căreia autoritățile administrației publice centrale și locale pot organiza și sprijini logistic și material manifestări cultural-artistice dedicate acestei zile.
La 16 decembrie 2014, președintele României, Traian Băsescu, a semnat Decretul nr. 901 privind promulgarea Legii pentru declararea zilei de 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române ca zi de sărbătoare națională, publicată în Monitorul Oficial nr. 922/18 decembrie 2014. Plenul Camerei Deputaților a adoptat, la 6 septembrie 2016, un proiect de lege, care completează Codul muncii, prin care ziua de 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române, a fost declarată sărbătoare legală nelucrătoare si a fost inclusa și în schema de vacante școlare.
Mica Unire – primul pas spre statul de azi
Unirea Principatelor Romane a început in anul 1848 si a avut la bază apropierea culturală și economică între cele două țări. Astfel, în anul 1848 s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihai Sturza și Gheorghe Bibescu.
În Moldova, Alexandru Ioan Cuza a fost ales în unanimitate, la 5 ianuarie 1859, reprezentatul ”Partidei Naționale”, urmând ca ulterior într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu să propună la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, care a fost acceptată în unanimitate.
În acea perioadă (1853-1856) a avut loc Războiul Crimeei, la finalul căruia Franța, Anglia și Imperiul Otoman au ieșit victorioase în fața Imperiului Rus. În anul 1858, Marile Puteri s-au reunit în cadrul Conferinței de la Paris, finalizată cu o convenție, încheiată la 7/19 august, care s-a referit și la problematica românească.
Mica Unire care a fost înfăptuită la 24 ianuarie 1859 a fost considerată de Poarta Otomană și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în contextul acesteia nu se stipula faptul că domnii aleși în cele două Principate să fie persoane distincte.
În anul 1862, cu sprijinul unioniștilor din cele două țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând astfel unirea politică. Iar după înlăturarea sa de la putere, unirea a fost consolidată prin venirea la tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Așadar, prin Constituția adoptată la 1 iulie 1866, Principatele Unite s-au unit în mod oficial, iar la 1 decembrie 1918 a avut loc Marea Unire a Transilvaniei cu România, creându-se astfel actualul stat.
Alexandru Ioan Cuza – întemeietorul Micii Uniri
Alexandru Ioan Cuza a fost înfăptuitorul Unirii care a avut loc în 24 ianuarie 1859 și venea dintr-o familie veche de moldoveni, din zona Fălciului, familie de cluceri, spătari, comiși și ispravnici. El s-a născut la 20 martie 1820 și a învățat până în 1831 la Iași, unde a fost coleg cu Vasile Alecsandri. A plecat la Paris, unde și-a luat bacalaureatul în litere, iar apoi s-a întors în țară unde s-a înscris în armată. În anul 1844 s-a căsătorit cu Elena Rosetti.
Domnia lui Alexandru Ioan Cuza a ținut topul evenimentelor vremii. Aceasta a fost deosebit de implicat, luând cuvântul la adunarea de la hotelul Petersburg din Iași și cerând înfăptuirea unor reforme democratice.
Printre cei care au participat la adunare și au fost arestați din ordinul domnitorului Mihai Sturza s-a aflat și Cuza, care a reușit apoi să scape de sub pază și să fugă în Transilvania. Cuza are ocazia să participe la Marea Adunare de la Blaj de la 3/15 mai 1848, iar apoi se retrage în Bucovina.
După domnie, Alexandru Ioan Cuza a plecat în exil, la Viena, apoi la Paris, unde își manifestă interesul de a lucra în continuare în slujba țarii, pentru a favoriza aducerea unui principe străin, așa cum făgăduise și nu se lăsase dominat de sentimentul de răzbunare pe care i-l provocase actul abdicării forțate de la 11 februarie 1866. Deși Cuza a dorit întotdeauna să revină în țară, principele Carol a considerat că nu este oportun din cauza situației politice din cel moment.
Peste un timp, Cuza este răpus de boală și se mută la Florența, însă moare la Heidelberg unde plecase la tratament, în data de 15 mai 1873, la vârsta de 53 de ani.
Alexandru Ioan Cuza a fost înmormântat inițial la Biserica Domnească de lângă Palatul de la Ruginoasa, conform dorinței sale, iar după Al Doilea Război Mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iași.
Reformele lui Alexandru Ioan Cuza
Deși a fost scurtă, din 1859 până în 1866, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a reprezentat o perioadă de maximă dezvoltare pentru România. Bazele dezvoltării moderne au fost puse de:
- Recunoașterea Unirii;
- Crearea primului Parlament unic al României;
- Înființarea și recunoașterea primului guvern unitar;
- Reformele lui Alexandru Ioan Cuza – adoptarea primei Constituții romanești, reforma electorală, securizarea averilor mănăstirești, reforma învățământului și reforma agrară.
Misiunea dificilă pe care o avea Alexandru Ioan Cuza a fost înțeleasă și susținută de populație: sincronizarea economiilor din cele două țări. Pe vremea aceea, cele două țări erau predominant agrare, comerțul era mai mult negustorie, iar industria a fost în stare de gestație.
Reforma agrară și securizarea averilor mânăstirești care au fost confiscate de stat pentru a-i întări puterea sunt doar două dintre măsurile care au avut impact major.
O zi cu mare încărcătură istorică care a pus bazele temeliei României de azi, data de 24 ianuarie se sărbătorește an de an prin festivități și parade militare.