Paștele ortodox, 5 mai zi liberă 

Regula după care se calculează ziua exactă a fost stabilită la Sinodul Ecumenic de la Niceea, în anul 325 e.n. Așadar, Paștele Ortodox este sărbătorit, an de an, în duminica imediat următoare lunii pline de după echinocțiul de primăvară.

Fiind o sărbătoare importantă pentru toată creștinătatea, Paștele este inclus în calendarul de zile libere în 2024 și de vacanțe școlare, alături de Vinerea Mare.

Paștele Ortodox pică în 2024 pe 5 mai, iar Paștele Catolic pe 31 martie.

Floriile ortodoxe în 2024 vor avea loc duminică, pe 28 aprilie, iar Floriile catolice vor fi pe 24 martie. Sărbătoarea Floriilor are o mare însemnătate creștină și este sărbătorită cu bucurie de toți credincioșii. Mai mult decât atât, de Florii își serbează ziua onomastică toți cei care poartă nume de flori, precum Florin, Lăcrămioara sau Narcisa. Sărbătoarea Floriilor reprezintă intrarea Domnului în Ierusalim și ne ajută să înțelegem că săptămâna care urmează, numită și Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor este una a tristeții.

În toate regiunile din țara noastră, există câteva obiceiuri și tradiții care se păstrează și în zilele noastre. Spre exemplu, în unele case se coc atâtea pâini de grâu câți membrii are familia. Forma și mărimea lor variază conform vârstei celor din familie.

Un alt obicei specific acestei sărbători este acela ca fetele nemăritate să fiarbă apă cu busuioc la miezul nopții spre Florii și să se spele cu ea pe cap pentru a avea a doua zi un par sănătos, frumos și strălucitor.

Aceasta este una dintre principalele întrebări care stârnește curiozitatea oamenilor. Ei bine, calcularea datei la care creștinii sărbătoresc Paștele ține cont de două fenomene naturale: unul are dată fixă – echinocțiul de primăvară, iar altul are data schimbătoare – luna plină. Cea din urmă face ca data Paștelui să varieze în fiecare an.

Mai mult decât atât, utilizarea a două calendare diferite reprezintă o altă explicație a acestui decalaj. Biserica Catolică se raportează la echinocțiul de primăvară după calendarul Gregorian, în timp ce Biserica Ortodoxă calculează același eveniment astronomic după calendarul Iulian, cel de pe stil vechi.

La începutul erei noastre, în perioada în care a trăit Iisus, data Paștelui iudeu (Pesah) era fixată în ziua de 14 în luna Nisan (după calendarul lunar), ziua cu prima Lună plină a primăverii. Nisan este prima lună a anului în calendarul asirian, iar în cel iudaic este prima lună a anului ecleziastic și a șaptea lună (a opta în anii bisecți) a anului secular.

Inițial, Biserica Răsăriteană și cea Apuseană sărbătoreau Paștele la aceeași dată. După Marea Schismă din 1054, Biserica Creștină a fost împărțită în două — cea Apuseană sub autoritatea papei și cea Răsăriteană sub autoritatea patriarhului de la Constantinopol. Mai târziu, în 1582, Papa Grigore al XIII-lea a reformat calendarul iulian (pe stil vechi) din cauza erorilor acestuia față de calendarul astronomic (o rămânere în urmă), făcând trecerea la calendarul modern, ce-i poartă numele.

Din motive de ordin confesional bisericile ortodoxe nu au acceptat reforma gregoriană, păstrând în continuare calendarul iulian. Cu timpul, diferența dintre cele două calendare, care la sfârșitul secolului al XVI-lea era de 10 zile, a continuat să crească, și după 1900 ea a ajuns să fie de 13 zile. Astfel, nevoia de armonizare a calendarului în toate domeniile vieții publice, a făcut ca și bisericile ortodoxe să reflecteze la trecerea la calendarul gregorian. Regatul României a adoptat reforma calendarului în anul 1919, când ziua de 1 aprilie pe stil vechi a devenit 14 aprilie pe stil nou.

În prezent Biserica Ortodoxă Română sărbătorește Crăciunul după calendarul gregorian și Paștele după cel iulian.

Astfel, chiar dacă este cea mai importantă sărbătoare creștină, Paștele catolic și cel ortodox nu se sărbătoresc decât rareori în aceeași zi. O altă deosebire dintre cele două constă și în faptul că Paștele catolic poate cădea în luna martie și aprilie, dar niciodată în luna mai, pe când Paștele ortodox poate cădea în luna mai, dar niciodată în martie.

Tradiția spune că la miezul nopții între zilele de sâmbătă și duminică, oamenii se trezesc din somn la bătaia clopotelor.

• În Transilvania s-a păstrat un obicei cunoscut deja în întreaga țară denumit stropitul – băieții merg în familiile în care există o fată sau mai multe, pe care le stropesc cu parfum, „că să nu se veștejească”. „Stropitul” este păstrat și azi și reprezintă un bun prilej pentru o reîntâlnire cu prietenii, și, în fond, de distracție;
• În Moldova – În zorii zilei de duminică, credincioșii ies în curtea bisericii, se așază în formă de cerc, purtând lumânările aprinse în mână, în așteptarea preotului care să sfințească și să binecuvânteze bucățele din coșul pascal.
• În Maramureș – Dimineața în prima zi de Paști, copiii (până la vârsta de 9 ani) merg la prieteni și la vecini să le anunțe Învierea Domnului. Gazda dăruiește fiecărui urător un ou roșu;
• În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotniță și spală limba clopotului cu apă neîncepută. Cu această apă se spală pe fată în zorii zilei de Paști, că să fie frumoase tot anul și așa cum aleargă oamenii la Înviere când se trag clopotele la biserică, așa să alerge și feciorii la ele.

Sărbătoare Învierii Domnului este cea mai mare, îmbucurătoare și solemnă dintre toate sărbătorile. Duminica Învierii ne amintește de trecerea noastră de la întuneric la lumina și de la moarte la viață și pentru mulți dintre noi reprezintă un nou început spiritual. Paștele este sărbătoarea care ne ajută să ne întoarcem la origini și care ne amintește valorile care contează cu adevărat în viața aceasta.