Vinerea Mare, 3 mai zi liberă

Vinerea Mare este ultima zi de vineri înainte de a sărbători Paștele Ortodox, dar și ultima vineri din Postul Mare. În țara noastră este o zi importantă denumită și Vinerea Paștelui, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră sau Vinerea Seacă. Niciunul dintre aceste pseudonime nu este ales întâmplător, astfel că:

• Este considerată Vinerea Paștilor – pentru că este ultima zi de vineri dinaintea Paștelui;
• Este considerată Vinerea Patimilor – întrucât în aceasta zi a pătimit și a fost răstignit Iisus Hristos.;
• Este considerată Vinerea Seaca – deoarece mulți romani au obiceiul de a ține post negru în aceasta zi.

Vinerea Mare, face parte din cele trei zile de sărbătoare religioase, încărcate de emoție, post și rugăciune, numite ”Triduum Sacruum”, alături de Joia Mare și Sâmbăta Mare. 

Tradiția creștină ne amintește că în aceasta zi a fost răstignit și a murit pe cruce Iisus Hristos pentru a răscumpără neamul omenesc aflat sub “jugul păcatului strămoșesc”. Având o mare însemnătate creștină și spirituală, mulți români țin în această zi un post sever, denumit și post negru, dar duc la îndeplinire și alte tradiții și obiceiuri strămoșești. 

Scriptura ne spune că după ce Hristos a fost biciuit, Pilat, spălându-se pe mâini, lasă poporul să stabilească sentința. Mântuitorul Hristos este trimis spre locul răstignirii, purtându-și crucea.

Ajuns la locul execuției, brațul orizontal al crucii era fixat cu ajutorul cuielor de brațul vertical înfipt din timp în pământ, iar picioarele condamnatului puteau fi așezate pe un scăunel de picioare, ceea ce ușura durerile, dar lungea supliciul. Ele puteau fi țintuite și fără sprijin, ușor îndoite, cu tălpile lipite de stâlpul vertical. În vârful acestuia se fixa o scândură pe care era consemnată vina condamnatului, în cazul Domnului: „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor”.

Trupul mort, coborât de pe cruce, putea fi aruncat într-o groapă comună, împreună cu instrumentele execuției sau putea fi încredințat oricui s-ar fi milostivit să-l îngroape.

Din Sfintele Evanghelii cunoaștem că Iosif din Arimateea, l-a coborât pe Domnul de pe Cruce și l-a îngropat împreună cu Nicodim, în mormântul sau aflat într-o gradina din apropierea locului răstignirii.

În tradiția creștină se spune că moartea a fost biruită prin moartea lui Hristos. În cele 12 evanghelii care se citesc în Joia Mare, aflam că după ce a murit pe crucea care a fost răstignit, trupul sau a fost coborât într-o groapă. 

De teamă ca trupurile celor morți să nu rămână pe cruce și a doua zi, când se prăznuiau Paștele, iudeii cer permisiunea lui Pillat să se zdrobească fluierele picioarelor osândiților și apoi să fie coborați de pe cruce. Se proceda astfel  spre a grăbi moartea celor răstigniți. După ce primesc acordul de la Pillat, ostașii zdrobesc fluierele picioarelor celor doi tălhari, care au fost răstigniți în stânga și în dreapta Domnului, deoarece aceștia încă nu muriseră. Când au venit însă la Hristos, au constatat că El murise și atunci nu i-au mai zdrobit oasele. Spre a se convinge că Hristos a murit cu adevărat, un ostaș i-a împuns coasta cu sulița și îndată a țâșnit sânge și apa.

Iosif din Arimateea și cu Nicodim au luat trupul lui Hristos de pe cruce, l-au uns cu plante aromate și l-au înfășurat într-un giulgiu.  Pe cap i-au pus o mahrama, împlinind astfel, intru totul datina iudaica a înmormântării.

Iudeii pecetluiesc piatra mormântului în nădejdea că uitarea să-L acopere definitiv pe Cel ce zăcea acolo. Dar ei nu vor putea opri astfel nici coborârea in iad și nici învierea lui Iisus, urmată de răspândirea noii credințe.

Așa cum spuneam mai sus, Vinerea Mare este o zi de mare doliu pentru întreaga creștinătate. Pe lângă acest aspect, ziua este încărcată emoțional de trăirile interioare ale fiecărui credincios. 

În biserici datează din cele mai vechi timpuri obiceiuri pe care oamenii le-au păstrat cu sfințenie:

• În mijlocul bisericii, pe o masa, se așează Sfântul Epitaf pe sub care trece toată lumea, adulți și copii, până în după amiaza zilei de sâmbăta. În toate zonele țării noastre se consideră că cei care trec de trei ori pe sub masa pe care este așezat sfântul Epitaf sunt feriți de dureri de cap și mijloc pe tot parcursul anului;
• La terminarea slujbei de vineri seara, femeile merg la morminte pentru a aprinde lumânări și pentru a-și jeli morții;
• La sfârșitul slujbei preoții împart florile adesea credincioșilor pentru că sunt considerate a fi bune de leac;
• Lumea merge acasă în seara acestei zile cu lumânările aprinse pe drum. Ocolesc casa de trei ori și când intră se închină, apoi face câte o cruce cu lumânarea aprinsa în cei patru pereți sau doar la grinda de la intrare. Lumânarea de la slujba de Prohod nu se aruncă, ci se păstrează pentru vremuri primejdioase;
• În popor, se crede că daca plouă în Vinerea Mare anul a fi mănos, iar daca nu, nu va fi roditor. Femeile nu pregătesc borș în acesta zi, să nu se scalde Necuratul în el; nu coc pâine sau altceva, să nu ardă mâinile Maicii Domnului; nu cos, că să nu orbească; nu țes, nu torc, nu spală, pentru a nu o supară pe Sfânta Vineri; afumă casa cu tămâie, înconjurând-o de trei ori, în zorii acestei zile, pentru ca gângăniile și dihaniile să nu se apropie de casa și de pomi;
• Copiii aduna flori de pe câmp și le duc la biserică;
• În Vinerea Mare trebuie să se evite lucrările agricole, în special mersul pe câmp, semănatul sau alte activități asemănătoare.

Importanța acestei zile pentru creștini a fost unul dintre motivele invocate de inițiatorii propunerii ca Vinerea Mare să fie zi liberă națională. De asemenea, și alte țări din Uniunea Europeana au adoptat o inițiativă legislativă prin care această zi de mare însemnătate creștină este liberă. 

Mai mult decât atât, în această perioadă au loc și vacanțele școlare, în care este cuprinsă Vinerea Mare.