Boboteaza Sărbătoare 6 ianuarie
Boboteaza sau Botezul Domnului, sărbătorită pe 6 ianuarie în fiecare an va fi sărbătoare legală ce intră în schema de zile libere în 2024 și zile libere în 2025. Astfel, vacanța de iarnă se va prelungi cu încă 2 zile, de Boboteaza si de Sfântul Ion.
Boboteaza face parte din grupul celor 12 sărbători creștine importante și are rolul de a ne reaminti de întâmplările care au avut loc la apa Iordanului, înainte ca Iisus să pășească în viața publică. Biserica creștină mai numește Boboteaza și ”Arătarea Domnului”, ”Dumnezeiasca Arătare” sau ”Epifania”, cea din urmă denumire provenind din limba greacă și înseamnă ”arătare”, ”descoperire” și ”revelare”. Astfel spus, Boboteaza înseamnă înnoirea omului creștin.
De Bobotează românii din orice colț al țării respectă cu sfințenie câteva tradiții și obiceiuri care datează de mii de ani. Ce e bine să faci în această zi sfântă, ce reprezintă sărbătoarea în sine pentru creștini, dar și care sunt datinile și obiceiurile moștenite de la strămoșii noștri, vei afla din acest articol.
Botezul lui Iisus – sărbătoarea importantă a creștinătății
Boboteaza este o sărbătoare cunoscută atât de Biserica Ortodoxă cât și de Biserica Romano-Catolică. Botezul Domnului este amintit în scrieri încă din secolul al II-lea e.n. de Sfântul Clement Alexandrinul, dar și în secolul al III-lea de Sfântul Grigorie Taumaturgul.
Biserica apuseană a adoptat Boboteaza în secolul al IV-lea, fiind cunoscută și sub denumirea de ”Sărbătoare celor trei magi”. Atunci au fost despărțite cele două mari sărbători astfel că data de 25 decembrie a fost stabilită pentru sărbătoarea Nașterii Domnului, iar 6 ianuarie pentru celebrarea Botezului Lui.
Catolicii sărbătoresc pe data de 6 ianuarie Epifania, sărbătoare care anunță nașterea lui Hristos regilor magi, care au venit să-l vadă pe pruncul abia născut, aducându-i daruri alese, precum aur, smirnă și tămâie.
De Bobotează, creștinii ortodocși prăznuiesc botezul Mântuitorului în apele Iordanului care a fost săvârșit de Sfântul Ioan Botezătorul. Potrivit scripturilor, în perioada aceasta, în pustiul Iordanului și-a început activitatea profetică Ioan Botezătorul. Prin învățătura sa, acesta ajunsese să uimească și să atragă foarte mulți oameni. Deși învățăturile sale erau înscrise în Legea lui Moise, Ioan Botezătorul aduce un lucru nou și anume curajul său de a le spune pe față, într-o manieră directă, și de a le reaminti permanent oamenilor că ”s-a apropiat împărăția cerurilor”.
Atunci când Iisus a apărut pe malul Iordanului, Sfântul Ioan Botezătorul, luminat de Duhul Sfânt, care s-a pogorât în chip de porumbel, l-a recunoscut și l-a arătat mulțimii. Momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos a primit botezul a fost consemnat de către toți cei patru evangheliști.
Evanghelistul Matei spune că Iisus a venit din Galileea la râul Iordan, unde boteza Ioan Botezătorul, cerând să fie și el botezat. Ioan i-a spus: “Eu am trebuința să fiu botezat de tine și tu vii la mine”, iar la răspunsul lui Iisus că așa se cuvine, acesta a fost botezat în cele din urmă de către Ioan.
Boboteaza este o manifestare a celor trei elemente ale Treimii: Fiul este botezat în Iordan de către Ioan, Sfântul Duh se coboară asupra lui Iisus în chip de porumbel, iar Tatăl din cer îl declară că fiind Fiul Său. Matei 3: 16-17 relatează despre acel moment ” cerurile s-au deschis și duhul lui Dumnezeu s-a vărsat, coborându-se ca un porumbel și venind peste el. Și glas din ceruri zicând: acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”.
Locul real al botezului lui Hristos
Locul real al Botezului Mântuitorului se află în Iordania. Pe malul israelian al Iordanului a fost amenajat astăzi un spațiu special în care creștinii îmbarcați cu cămăși lungi albe intră în râu.
Orice pelerinaj făcut în Țara Sfântă are un loc de oprire la râul Iordan, care izvorăște din Munții Libanului, apoi traversează Marea Galileii și după un lung și sinuos traseu se varsă în Marea Moartă. Unii preoți îi cufundă de trei ori în apa Iordanului pe credincioșii adulți, repetând într-un fel botezul. Preoții ortodocși romani spun că botezul este unic, de aceea binecuvântează pelerinii stropindu-i cu apă din Iordan.
Aceste ritualuri pot fi văzute în tot anul pe durata pelerinajelor, fără legătură cu Boboteaza. Biserica Ortodoxă din Ierusalim sau Patriarhia Ortodoxă Greacă a Ierusalimului nu a adoptat calendarul bisericesc îndreptat (calendarul gregorian) şi, împreună cu Patriarhia Rusă, Patriarhia Georgiei, Patriarhia Sârbă şi Sfântul Munte Athos, precum și cu credincioșii romani din Basarabia, sărbătoresc după calendarul neîndreptat (calendarul iulian), adică la o diferență de 13 zile.
Ajunul Bobotezei
Prin tradiție, în Ajunul Bobotezei, adică ziua de 5 ianuarie se ține post negru. Tradiția spune că cei care reușesc să nu mănânce și să nu bea nimic în această zi vor avea parte de noroc, sănătate și binecuvântare de la Dumnezeu tot anul.
Pe vremuri se obișnuia ca, în Ajunul Bobotezei, să se pregătească o masă bogată, asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului, cu 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borș de „burechiuşe” sau „urechiuşele babei” (fasole albă cu colțunași umpluți cu ciuperci), borș de pește, pește prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac.
Masa era sfințită de preot, care umbla din casă în casă cu „Iordanul” sau „Chiralesa”. Exista credința că, strigând „Chiralesa”, care înseamnă „Doamne, miluiește!”, oamenii capătă putere, toate relele fug și anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie).
După sfințirea mesei, o parte din mâncare se dădea animalelor din gospodărie, pentru a fi fertile și protejate de boli.
Agheasma – apa tămăduitoare
Agheasma este apa sfințită pentru care, de Bobotează, se face o slujbă specială. Aghesma mare se săvârșește numai de Bobotează, spre deosebire de sfințirea cea mică a apei, care se face în biserică în prima zi a fiecărei luni, iar în case, atunci când se săvârșește sfeștania. Apa sfințită la biserică în ziua de Bobotează nu se strică niciodată, însă preoții recomandă să fie băută în primele 8 zile, adică până pe 14 ianuarie.
Oamenii de știință și cercetătorii spun că secretul apei sfințite stă în faptul că aceasta intră în contact cu argint, prin scufundarea crucii, și cu busuiocul, ambele lucruri având proprietăți antimicrobiene. Argintul introdus chiar și pentru puțin timp în apă omoară bacteriile de putrefacție și algele microscopice care se află în ea sau creează un mediu în care ele nu se pot dezvolta. Busuiocul, pe de cealaltă parte, este cunoscut ca fiind o plantă cu proprietăți antiseptice, iar ambele, în combinație, fac ca apa sfințită să se conserve mult mai bine. Busuiocul este o plantă cunoscută în întreaga lume pentru calitățile vindecătoare pe care le are în tratarea anumitor afecțiuni.
La Bobotează se sfințesc toate apele, iar preotul se duce la o apă în care aruncă o cruce. Mai mulți bărbați se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care va scoate crucea din apă va avea noroc tot anul.
Tradiții și obiceiuri de bobotează
În România, ziua de Bobotează are o serie de motive specifice sărbătorilor de iarnă. Astfel, în anumite zone din țara noastră de colindă, se fac și se prind farmecele și descântecele, se află ursitul și se fac proorociri despre cum va fi noul an. Sărbătoarea Botezului Domnului cuprinde o serie de obiceiuri populare, moștenite de la strămoșii noștri și duse mai departe cu sârguință. Iată care sunt acestea:
De Bobotează se sfințesc toate apele, iar preotul se duce la o apă mai mare în care aruncă o cruce. Mulți bărbați se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care reușește să ajungă primul al ea primește binecuvântare și se consideră că va avea noroc tot anul. Acest obicei este foarte vechi, astfel că acum câteva sute de ani, cel care găsea primul crucea și o aducea la mal primea daruri de la domnitorul țării.
Iordănitul femeilor este un alt obicei celebru de Bobotează. Acum câțiva ani, în satele din nordul țării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva și duceau alimente și băutură. După ce serveau masa, ele cântau și jucau până în zorii zilei. În alte regiuni ale țării, de Bobotează avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.
De asemenea, o altă tradiție urmată și astăzi de fetele tinere constă în aflarea ursitului. Astfel, în noaptea dintre ajunul Bobotezei și marea sărbătoare își pun busuioc sub pernă sau își leagă pe inelar un fir roșu de mătase.
Tot în acest scop, în unele zone din țară fetele țin post negru în Ajunul Bobotezei, iar seara își fac o turtă din apă, făină și multă sare. Se bagă la somn fără să bea apă, iar cine le apare în vis cu un pahar de apă în mână înseamnă că le va fi ursit.
În România se consideră că fetele care cad pe gheată în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an.
Tradiția mai spune că la Bobotează nu se spală rufe. Este cunoscut faptul că în zilele în care sunt sărbători cu cruce roșie, biserica interzice orice activitate casnică, astfel că nu se spală rufe, nu se calcă, nu se coase și nici nu se fac treburi în gospodărie. Totodată, în popor există tradiția potrivit căreia se spune că nu este bine să speli rufe timp de 9 zile după Bobotează, întrucât în această zi se sfințesc apele. Însă, Biserica atrage atenția asupra acestui lucru, spunând că sunt sfințite doare apele asupra cărora se oficiază slujba liturgică a sfințirii.
Cu prilejul acestei mari sărbători, se consideră că dacă în dimineața Ajunul de Bobotează, pomii sunt încărcați cu promoroacă, aceștia bor avea un rod bogat. Totodată, se consideră că animalele din grajd vorbesc la miezul nopții dinspre ziua de Bobotează despre locurile în care sunt ascunse marile comori.
Așadar, pe lângă sărbătoarea Crăciunului și Paște, Boboteaza este o sărbătoare cu mare însemnătate pentru creștinii din toată lumea. Sărbătorește-o ca atare și planifică-ți din timp vacanța prelungită de anul viitor!